9/11 și Orientul Mijlociu

Sfârșitul deceniului de supremație americană la nivel internațional urma să se termine printr-un eveniment total neașteptat și care a dus la clătinarea renumelui invincibilității Statelor Unite. Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 au șocat întreaga lume și au reprezentat primul moment în istoria Statelor Unite când acestea au fost amenințate pe teritoriul propriu. De la Războiul de Independență și până în 2001, SUA nu se mai întâlniseră cu o astfel de provocare, lucru ce a șocat nu doar administrația recent instalată a lui Bush, ci și lumea întreagă.

În dimineața zilei de 11 septembrie 2001, turnurile gemene din cadrul World Trade Center au fost distruse, iar Pentagonul avariat de avioane deturnate de teroriști din cadrul Al-Qaida. Trista ironie a acelor momente face ca liderul operațiunii să fi fost cel pe care SUA îl sprijiniseră în Războiul Afgano-Sovietic , și anume, Osama bin Laden. Perioada anilor ’90 se dovedește a fi crucială în deteriorarea relațiilor dintre talibani și SUA, administrația Bush oprind în mod categoric dialogul cu acceștia. Pe fondul acestor puternice tensiuni, Al-Qaida declară un ,,război sfânt” împotriva Statelor Unite, pe care le consideră responsabile pentru problemele lumii musulmane din Orientul Mijlociu, dar și pentru transformarea Israelului într-o putere regională.

Declarația de război a președintelui Bush împotriva terorismului și activarea pentru prima și singura dată până în prezent a articolului 5 din Tratatul Atlanticului de Nord a reprezentat un moment internațional de cotitură, iar Afganistanul urma să devină pentru următorii 20 de ani (2001-2021) un imens teatru de operațiuni. Totuși, pe lângă campaniile impresionante de bombardamente întreprinse de americani și britanici, ceea ce Statele Unite nu înțelegeau era că, în poziția în care acestea se aflau, mai fuseseră și armatele sovietice sau britanice, ambele suferind pierderi grele și preferând să se retragă fără orice speranță de a ocupa sau ține sub influență acest teritoriu. Din nefericire, riposta americană împotriva terorismului din Afganistan a cunoscut lungimea a două decade, iar pierderile americane nu s-au limitat doar la sumele fabuloase cheltuite din bugetul guvernului, ci și la viețile soldaților americani și aliați, dar, la fel de important, pierderile masive din rândul civililor afgani nevinovați și care au căzut la mijloc în conflict.

Atentantele teroriste din septembrie au cauzat o schimbare radicală de politica externă a Statelor Unite, având un efect direct în declararea războiului împotriva Afganistanului și angrenarea financiară și politică a SUA pentru următorii 20 de ani în această țară. Totodată, în mod indirect, atentatele au dus la creșterea dorinței de utilizare a unei doctrine de atac preventiv, lucru ce a dus în mod cert la declanșarea războiului dintre SUA și Irak în 2003. Războiul ,,preventiv” împotriva Irakului avea să se dovedească a fi una din marile greșeli externe ale SUA.

Chiar dacă 9/11 a reprezentat o provocare de imagine la nivel internațional pentru puterea americană, nu doar acest eveniment în sine a permis evoluția sistemului internațional spre multipolaritate. Ceea ce a permis de fapt ca sistemul internațional să se destabilizeze și să treacă de la o ordine unipolară la una multipolară, intermediară, a fost faptul că Statele Unite s-au implicat într-un număr considerabil de războaie și confruntări în Orientul Mijlociu, fapt ce a dus ca o bună parte din resursele financiare americane să fie folosite într-un război de uzură asemeni celui din Vietnam, sau predecesoarelor războaie afgano-sovietice și britanice. În cele două decade de război, Statele Unite au avut pierderi deosebit de însemnate, cheltuielile fiind de 10 trilioane de dolari.

Astfel, atacul asupra unor clădiri emblematice ale Statele Unite în momentul în care acestea erau apreciate ca singura mare putere a lumii a fost evenimentul ce încheia în mod suprinzător și simetric totodată (1991-2001) deceniul triumfător american. 9/11 rămâne și ca punct de pornire a războaielor și intervențiilor purtate de SUA în Orientul Mijlociu, iar acest lucru nu doar că a distras atenția SUA de la alte probleme globale, dar a favorizat viitoarea ascensiune economică și militară a Chinei împreună cu re-emergența Rusiei și, foarte important, a permis ca sistemul internațional să se îndrepte spre multipolaritate, redefinire, și o reașezare a actorilor internaționali.

Declanșarea războiului din Irak, prin folosirea pretextului dezvoltării de către irakieni a unor arme de distrugere în masă, mai târziu dovedite a fi afirmații false, a oferit premisele introducerii unui nou concept în politica externă americană: războiul preventiv. Președintele Bush a argumentat că pentru a apăra Statele Unite era necesară atacarea anticipată a altor state , iar acest lucru a dus la pierderea simpatiilor multor națiuni la nivel internațional pentru SUA.

După ocuparea cu succes de către trupele americane și aliate a capitalei Baghdad, Președintele Bush s-a grăbit să anunțe o victorie care nici măcar nu era conturată din punct de vedere militar. Războiul din Irak început în luna martie din 2003 a cauzat, la fel ca și cel din Afgansitan, pierderi financiare și de vieți omenești considerabile. În 2021, odată cu retragerea tuturor soldaților americani din Afganistan, ultimii soldați din Irak s-au retras, lăsând în urmă pe de-o parte o țară deschisă reocupării de talibani (Afganistan) și una animată de tensiuni și măcinată de confliecte sociale și etnice (Irak), ambele fiind în prezent considerate drept state eșuate. Așadar, acțiunile Statelor Unite din primul deceniu al mileniului III s-au concentrat pe ,,pedepsirea” Afganistanului și Irakului, chiar dacă această luptă asiduă împotriva terorismului a adus la pierderi omenești americane mai mari decât victimele din Wolrd Trade Center sau Pentagon.