De ce ne doare Hagia Sophia?

Construită în anul 537 de către bizantini, Hagia Sophia este neîndoielnic unul din cele mai importante simboluri ale orașului de pe Bosfor. Asemeni orașului, clădirea a cunoscut multiple stăpâniri, fără să-și piardă din importanță de-a lungul timpului. De fiecare dată când orașul avea un nou stăpânitor, construcția primea un nou rol, în funcție de interesele stăpânitorilor. Așadar, Hagia a fost pe rând catedrală bizantină, greco-ortodoxă, romano-ortodoxă, moschee, pentru ca în anul 1935 să devină muzeu, în timpul lui Kemal Ataturk. Atât moschea-muzeu, cât și multe alte clădiri din istoricul Istanbul sunt înregistrate în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO.

Recent, președintele Republicii Turce, Recep Tayip Erdogan, recunoscut pentru conservatorismul, naționalismul și islamismul său a decis ca muzeul să redevină moschee, o idee pe care a exprimat-o, totuși, încă din anul 2018. Întregul Occident a reacționat la această idee, oamenii fiind nemulțumiți de această decizie a guvernanților turci din două motive principale.

Primul grup, predominant format din creștini fervenți, este mai mult orientat spre valoarea religioasă (creștină) a monumentului, spre ce simbolizează fosta biserică pentru creștinismul mondial, fiind nesatisfăcuți de faptul că obiectivul va redeveni moschee după atâta timp și considerând asta un sacrilegiu.

Un al doilea grup este orientat spre valoarea culturală a obiectivului, spre multiculturalitatea lui și mai exact, asupra operelor de artă din perioada creștină (bizantină) a edificiului, în mod predominant mozaicuri, greu găsite și scoase la iveală de sub tencuiala cu care otomanii le-au acoperit (religia islamică interzice venerarea chipurilor umane).

Autoritățile turce asigură Occidentul că mozaicurile nu vor fi deteriorate, ci vor fi acoperite cu o pânză sau panouri în timpul rugăciunilor musulmane, deși această informație este contestată de anumite publicații creștine.

Erdogan nu pare că a făcut această mișcare pentru a negocia cu Occidentul anumite avantaje în schimbul păstrării statutului clădirii, ci mai degrabă pentru a își consolida vizual autoritatea asupra Turciei și mai exact, asupra Istanbului, cel mai cosmopolit și occidental oraș al Republicii, punânduși astfel amprenta asupra locului, asemeni tuturor cuceritorilor peninsulei Anatolice și a orașului de pe Bosfor.