Importanța jurnalismului European

, de Sven-Alexander Gal

Toate versiunile acestui articol : [Deutsch] [English] [français] [italiano] [polski] [română]

Importanța jurnalismului European
Immagine: The-movement-2000

Théo Boucart and Jérôme Flury: Le Taurillon

Cu câteva luni în urmă, Europe – rallumer les étoiles („Europa – aprinde stelele”), o carte co-scrisă de André Mattinin, vicepreședintele Comisiei pentru afaceri Europene din Senatul francez, a fost publicată. Scopul principal al acestei cărți este de a sensibiliza cetățenii francezi cu privire la cea mai mare criză cu care trebuie să se confrunte Uniunea Europeană: Faptul că părinții fondatori ai integrării europene au reușit să creeze o piață unică europeană, dar nu și cetățeni europeni. În timpul unui interviu acordat pentru Le Taurillon, André Matgolin a mers și mai departe în analiză: „Franța a fost țara cea mai influențată de diferitele curente istorice, politice și culturale europene. Și totuși, nu am profitat cu adevărat de acest lucru”.

Peisajul mediatic francez este cu siguranță unul dintre domeniile în care această lipsă de „Europeness” (europenizare) este cea mai flagrantă. Nici unul dintre posturile de televiziune nu a difuzat discursul lui Ursula von der Leyen despre starea Uniunii. Au fost efectuate mai multe studii și au dus la aceeași concluzie: Subiectele europene sunt „grands oubliés” 0(cele mai importante) din mass-media franceză. Luna trecută, secțiunile franceze ale Mișcării Europene și Asociația Jurnaliștilor Europeni au publicat o scrisoare deschisă pentru denunțarea acestei situații, sugerând totodată soluții. La începutul acestui an, un sondaj a constatat că doar o treime din francezi s-au considerat „bine sau foarte bine informați” cu privire la subiectele europene. În 2019, un studiu realizat de Fundația Jean Jaurès a constatat că Europa a reprezentat doar 3% din timpul de emisie al știrilor din televiziune. Problema privește și ziarele: Libération a editat odată un supliment despre Europa („Casier Europe”), dar a fost suprimat la doar câțiva ani după lansare.

Cu toate acestea, problema nu este doar cantitativă, ci și calitativă. André Gatolin, fost jurnalist, regretă că colegii săi sunt din ce în ce mai puțin competenți și capabili să analizeze misterioasele lucrări ale puterii de la Bruxelles. Aceasta este o situație gravă, pentru că nu sunt capabile a dezveli știrile false despre Europa exprimate de politicieni.

Madelaine Pitt: The New Federalist

Cu ceasul Brexitului ticăind din ce în ce mai zgomotos și mai de rău augur ca niciodată, e ironic că trusturile media cu sediul în Londra s-au clasat în topul ultimului clasament privind media europeană, care clasează cele mai influențiale surse de informație între reprezentanții Uniunii Europene. The Financial Times a depășit POLITICO în fruntea clasamentului, în vreme ce The Economist and BBC au ieșit pe locul 3 și 4. În vreme ce acest poll măsoară influența avută de publicații în bula oficialilor UE, mai degrabă decât a publicului larg, este o dovadă destul de bună a faptului că presa de limbă engleză este esențială pentru transmiterea informației între diferitele limbi materne.

În contrast puternic, e de prisos să mai observi că modul în care presa britanică acoperă subiectele de factură europeană e unul super slab. Deformată în continuare în ultimii ani de procesul murdar de cădere de acord asupra termenilor de părăsire a UE, raportarea cu privire la problemele europene a fost mult timp denaturată de tabloidele deținute de corporații, care, spre deosebire de ziarele de calitate și radiodifuzorii menționați mai sus, domină vânzările interne. Cu o ambiție uimitor de mică de a adera la principiile jurnalismului de calitate, inclusiv făcând distincția între ceea ce este adevărat și ceea ce este fals, mai ales atunci când sunt un ecou al parlamentarilor conservatori, astfel de publicații au asigurat ani de titluri pline de sentimente eurosceptice și, într-adevăr, dezinformare. Imaginea Europei în mass-media britanică, a ceea ce face Europa, și ce înseamnă, a fost întotdeauna modelată de o perspectivă britanică, una foarte părtinitoare.

Deja este prea târziu, dar în Marea Britanie avem mare nevoie de acoperirea subiectelor europene din perspectivă europeană. Cum era dacă britanicii înțelegeau nu numai modul în care UE colectează fonduri de la statele membre, dar și modul în care aceștia sunt organizați și cheltuiți? Cum era dacă înțelegeam că fondurile colective nu dispar pur și simplu în Bruxelles, dar merg pe politici de coeziune, care să asigure funcționarea pieței comune, sau pe multe alte cauze cu efecte benefice colective. Considerând toată cantitatea de informație de calitate existentă în limba engleză în ”bula” Bruxelles, presa domestică britanică nu are niciun fel de scuză că nu e mai bine informată pe probleme europene, care să permită crearea unei conexiuni între cititorii britanici și ceilalți cititori europeni.

Julia Bernard: Treffpunkteuropa

Caută cuvintele ”Europa” și ”criză” în germană, adică ”Europa” și ”Krisen” și o să descoperi un website dedicat oricărei forme de conflict: Brexitul, așa-numita criză a refugiaților, creșterea naționalismului și lupta UE împotriva terorismului.Dacă te-ai gândi că acel website a fost creat de un anume Eurosceptic - asta neînsemnând că pro-europenii nu ar trebui să critice Uniunea -o să ai o surpriză, descoperind că acel site este un produs al ZDF, adică televiziunea publică germană și cea mai urmărită în ultimii ani.

Website-ul europas-krisen.zdf.de este un site dedicat exclusiv problemelor Uniunii Europene. Televiziunea se preocupă de decenii de Uniunea Europeană, dar la o privire mai atentă asupra modului în care problemele sunt scoase în evidență, nu prea ai cum să nu te întrebi: Ce face presa germană? Explică situația sau creează diviziune politică? Este Uniunea Europeană prezentată de presa germană într-o lumină sumbră?

Când vine vorba despre modul în care presa acoperă subiectul UE, majoritatea statelor membre au arătat o tendință de a o face din proprie perspectivă. Un exemplu destul de bun este report referitor la modul în care presa germană a prezentat subiectul crizei economice din 2009, care a scos în evidență tendințele naționaliste ale majorității presei germane: Criza, care a avut loc în câteva state membre ale zonei Euro, a fost prezentată ca un conflict între Grecia și Germania, de cele mai multe ori fiind prezentată ca un conflict între Merkel și Tsipras la nivel politic și economic. Făcând acest lucru, presa germană nu doar că a contribuit la diviziune, dar a și distrus capacitatea Uniunii Europene de a rezolva conflicte instituționale. În zilele noastre situația a evoluat totuși: În 2019 televiziunile germane au transmis o dezbatere între spitzenkandidaten europeni, iar probleme precum încălzirea globală sau sănătatea au ajutat Uniunea Europeană să-și facă loc pe prima pagină a presei germane - și asta nu într-o manieră negativistă.

Oricum, deficitul structural prevalează: corespondenții germani la Bruxelles se confruntă cu mult prea dificila sarcină de a face din probleme foarte complexe subiecte accesibile pentru marea partea a publicului, în mod general neinformată. Mai mult, ca să atragă atenția, presa germană își susține subiectele într-o perspectivă mai degrabă națională decât una transnațională. Făcând asta, se poate distinge un model: problemele sunt ale Uniunii Europene, în vreme ce succesele sunt ale națiunii.

Davide Iannace : Eurobull

”Houston, avem o problemă”. Realitatea este dură pentru oricine citește sau aude produse ale presei italiene din zilele noastre. Vedem articole, de multe ori scrise neprofesionist, cu titluri de tip clickbait lansate pe social media pe post de capcană pentru populația neinformată: articole neclare în care de multe ori este vorba mai degrabă despre opinii personale decât despre fapte. În timp ce jurnaliștii independenți și publicațiile mici se chinuie să ofere calitate, situația generală a presei italiene este mai mult decât tristă.

Uniunea Europeană este probabil unul din cele mai ignorate subiecte de către media italienească. Aceasta nu vorbește despre problemele de factură europeană, iar când o face, acestora le lipsesc pregătirea adecvată pentru a discuta și explica această instituție incredibil de complexă. Uniunea este adeseori catalogată drept o tehnocrație, departe de oameni, închisă în birourile sale din Bruxelles.

Totuși, nimic nu este mai greșit decât această descriere. Lipsei de înțelegere generală a subiectului îi survine o cascadă de efecte asupra cititorilor și ascultătorilor acelui tip de media. Așadar, este necesar să schimbăm modul în care Uniunea Europeană este reprezentată, adresând totuși toate problemele pe care aceasta le prezintă. De asemenea, e bine să nu uităm că imparțialitatea deplină a mediei este imposibilă, oamenii vor alterna mereu spre o anumită poziție politică sau alta. Contrar celor spuse mai sus, o medie mai bună nu trebuie văzută ca o misiune imposibilă. Este posibil să vorbești despre UE într-un mod cât mai exact, să prezinți adevărata față a acestei instituții. Nu o tehnocrație, ci reprezentanta cetățenilor europeni și a statelor membre. Nu putem să ne considerăm în afara Uniunii, din moment ce suntem parte din ea.

A face parte din UE înseamnă a accepta cât de importantă și relevantă este Uniunea pentru viața noastră. Într-o democrație, oamenii au drepturile și obligația de a fi informați cu privire la procesele politice în curs. În Europa, aceasta înseamnă că cetățenii au dreptul de a fi informați cu privire la politicile Uniunii Europene, la activitatea instituțiilor europene, la faptele lor ilicite, la rezultatele pozitive și negative.

A te informa ca cetățean se poate realiza numai printr-o presă liberă, dar și competentă. Trebuie să renunțăm la titlurile senzaționaliste și la o utilizare neadecvată a rețelelor sociale. Avem nevoie de mass-media pentru a abandona difuzarea banală a opiniilor și pentru a reveni la fapte. Trecerea în această direcție va ajuta nu numai presa să-și recupereze rolul inițial de pilon al sistemului nostru democratic, dar, de asemenea, să acorde tuturor cetățenilor, celor italieni și europenilor, dreptul lor de a cunoaște, să fie informați și să poată lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la viitorul lor politic.

Jorge Moral Vidal: El Europeísta

Cineva spunea că lucrurile există, doar atunci când sunt expuse și asumate. Iar în Spania, când vine vorba de dezbaterea unor teme legate de Europa în mass-media, auzim o liniște asurzitoare, înoțită de niște ecouri. Aici, Europa e considerată ca o voce distantă, care mai amintește din când în când să ne comportăm frumos. Este exact motivul pentru care este neapărat nevoie să vorbim despre Europa, acordându-i spațiul de care are nevoie, și, făcând asta, permițăndu-i existența și vizibilitatea. Pentru a face asta, trebuie să ne asigurăm că Europa este văzută ca o cale pentru integrare culturală și socială, iar principalul ei scop este să lucreze într-un efort colectiv, care este mult mai mult decât un spațiu economic comun. De asemenea, trebuie să acordăm atenție Europei, să vorbim despre Ea la știri, să scriem articole despre Ea, să comentăm despre Ea în spații formale sau mai puțin formale. Mai pe scurt, să o facem parte din viața noastră, abordând temele dintr-o viziune critică și o modalitate constructivă. Mai precis, este responsabilitatea celor ca noi, care lucrăm în interesul Europe să comunică faptul că Europa este un loc al provocărilor, și că, uneori pot apărea și dezamăgiri. Niciunul dintre aceste motive nu fac abordarea temei europene mai puțin necesară, ba, din contră, o fac chiar mult mai relevantă. Și să nu uităm că a discuta despre Europa zilelor noastre înseamnă să învățăm despre trecut. Dacă există o lecție pe care am învățat-o în această perioadă de carantină, ar fi ineficiența interiorizării problemelor în detrimentul abordării acestor în grup.

La “El Europeista”, încercăm să facem din Europa și altceva decât doar niște alegeri făcute odată la cinci ani. Aceasta este fără îndoială un efort greu de dus, în contextul informațiilor false. Acesta este motivul pentru care vom face o pledoarie în Spania, legată de temele europene, având ca scop să oferim mai multă vizibilitate în spațiul public temelor și instituțiilor europene.

Wojciech Zajaczkowski: Kurier Europejski

Libertatea presei în Uniunea Europeană este garantată în mod legal de Carta Europeană a Drepturilor Omului. Articolul 11, alineatul 2 specifică:”Libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate.”. Cu toate acestea, ultimul deceniu ne-a demonstrat că acest articol nu este respectat în toate statele membre, Ungaria și Polonia, confruntându-se cu grave probleme privind libertatea presei.

De când Partidul Lege și Justiție a venit la putere în 2015, Polonia a căzut de pe locul 18 pe locul 59 în clasamentul privind libertatea presei, un clasament realizat de “Reporteri fără frontiere”. Principalul motiv pentru această scădere drastică a fost faptul că partidul de guvernământ a preluat controlul televiziunii de stat TVP și a postului public de radio polonez. Sub masca nevoii de pluralism, guvernul a concediat personalul și a angajat oameni loiali Partidului Lege și Justiție. Simbolul acestei “reforme” este Jacek Kurski, directorul TVP. Doar în ultimul an, propaganda lui a primit mai mult de 200 de milioane de euro de la Guvern. Televiziunea și radioul public s-au concentrat în lăudarea partidului de guvernământ și în atacarea opoziției și minorităților, în special a refugiaților și a comunității LGBT+. Din păcate, televiziunea și radioul public sunt singura sursă de informare a locuitorilor din mediul rural, pentru că nu receptează alte mijloace de comunicare, private. Acest tip de propagandă, care pare ridicolă în ochii locuitorilor marilor orașe este luată în serios de oamenii din mediul rural, care sunt excluși. Imaginea Uniunii Europene suferă de fiecare dată, când este portretizată într-un mod negativ. Nu e niciodată considerată o comunitate din care face parte și Polonia. Este văzută, mai degrabă, ca o organizație coruptă și oarbă. De asemenea, este asemuită cu o pușculiță. A mai fost anunțat faptul că Orlen, cea mai mare companie publică ce activează în domeniul petrolier a achiziționat PolskaPress, un holding de presă ce include aproximativ 100 de publicații locale. Mutarea a fost interpretată ca un prim pas în “Orbanizarea” sectorului media polonez. În lumina acestui eveniment, este mai important ca niciodată ca activitatea jurnalistică să fie continuată, idiferent dacă online sau tradițional.

David Mahalean : România Europeană

Romanii încă mai au probleme in ceea ce privește obținerea dozei zilnice de informații. Un popor divizat artificial, romanii încă mai au probleme în a accepta că poate există o altă parte a poveștii și nici nu sunt dispuși de multe ori să verifice mai mult decât ce au aflat sau au învățat până la un moment dat. O altă problemă a românilor este aceea că ei sunt un popor traumatizat, după 50 de ani de dictatură și încă 30 de ani de democrație „artificială”, unde aceiași oameni au împărțit poporul, comutându-și apartenența politică fără probleme între principalele partide politice, Romanii au pierdut orice fel de speranță și sunt mereu pregătiți să audă știri proaste sau să fie dezamăgiți, având în vedere că totul se întâmplă împotriva lor. Prin urmare, știrile false găsesc un loc destul de bun pentru a se răspândi într-o țară ca România. Cu toate acestea, chiar și cel mai inofensiv titlu click-bait poate deveni un dezastru informațional pentru calitatea informațiilor din Romania.

Ignorând faptul că o mare parte din știri sunt scrise într-un mod foarte subiectiv, reprezentând de multe ori interesele unui partid sau altuia și alte probleme ale presei românești, mai mult sau mai puțin legate de modul în care mass-media este influențată de agenții externi, există speranță. În România se poate observa apariția unor boboci ai presei de bună calitate. Unii dintre ei prezintă informația ca o presă bună, cum ar trebui să o facă: Imparțială, bine informată, verificată. Alții merg și mai departe, fiind cunoscuți pentru investigațiile lor, alinând corupția și alte probleme ale sistemului administrativ românesc. Așa că am putea vedea destul de repede că aceste agenții de presă să devină mainstream în Romania. Și aceasta este o veste bună, deoarece un cetățean bine informat este un cetățean puternic, iar democrația nu poate funcționa fără cetățeni puternici.

Subiectele legate de UE sunt acoperite destul de bine de presa românească chiar și în acest moment, pentru că UE este un subiect relevant în viața de zi cu zi a României. Românii sunt conectați de UE nu numai prin faptul că țara lor face parte din UE, ci și din cauza numărului mare de cetățeni care trăiesc în afara granițelor țărilor și în interiorul granițelor UE. Fondurile și ajutoarele europene sunt, de asemenea, relevante pentru români, astfel încât și aceste subiecte sunt acoperite, în special informațiile despre fondurile de recuperare post-pandemie. Aspectele sociale ale traiului politic al statelor membre UE sunt, de asemenea, abordate, protestele conduse de femei în Polonia, alegerile din Belarus sau chiar acțiunile anti-LGBT din Polonia și Ungaria au făcut ca principalele informații furnizate publicului român de agențiile de presă să fie puse la dispoziția publicului român.

Potete trovare la registrazione della discussione tra i capi-editori, tenutasi durante le „Giornate della stampa europea”, qui. Il testo dei vari interventi è stato tradotto dall’inglese originale da Davide Emanuele Iannace e Silvia Ciaboco.

Vos commentaires

moderare à priori

Attention, votre message n’apparaîtra qu’après avoir été relu et approuvé.

Qui êtes-vous ?

Pour afficher votre trombine avec votre message, enregistrez-la d’abord sur gravatar.com (gratuit et indolore) et n’oubliez pas d’indiquer votre adresse e-mail ici.

Ajoutez votre commentaire ici

Ce champ accepte les raccourcis SPIP {{gras}} {italique} -*liste [texte->url] <quote> <code> et le code HTML <q> <del> <ins>. Pour créer des paragraphes, laissez simplement des lignes vides.

Suivre les commentaires : RSS 2.0 | Atom