Interviu cu Iulian Godea: maestru al sportului, deținător a 2 recorduri mondiale și un adept al filosofiei

• Ai putea să ne spui care a fost „traseul” tău în acești ani?

Vă salut pe toți cei care încep să citească acest interviu! Mă numesc Iulian Godea, am 25 ani, sunt din Republica Moldova, orașul Chișinău. Am pășit pragul sălii la vârsta de 14 ani cu 59kg, mai exact la data de 15 iulie 2009, iar dacă trecem cu vederea perioadele de întrerupere care au reprezentat odihna dintre campionate necesară pentru restabilirea aspectului fizic cât și psihologic și să admitem că voi ajunge cu bine până pe 15 iulie a anului curent, sunt în sală de 12 „anișori”.

În această perioadă de timp am atins titlul de Maestru al Sportului la Powerlifting (2014), am devenit Campion și deținător a 3 recorduri (2 mondiale și unul european) al Campionatului Mondial de Powerlifting (2014) în cadrul Federației WDFPF (la moment nu cunosc dacă recordurile mele mai sunt actuale, pentru că după progresul rapid al sporturilor de forță „multă vreme a trecut...”) în categoria de vârstă T3 (18-19 ani, eu aveam 19 atunci) și categoria de greutate 110kg (de asta și am menționat inițial greutatea cu care am intrat în sală pentru prima dată). În vara aceluiași an (2014) mi-am încercat forțele la două campionate de STRONGMAN din România, și chiar de eram cel mai tânăr atlet, nu m-am poziționat pe ultimul loc.

În 2015 m-am reprofilat la un alt tip de sport: Culturism/Bodybuilding, pentru că forma mea fizică, sincer să fiu, era oribilă, iar faptul că trăgeam de fiare imense și ridicam greutăți enorme nu acoperea nicidecum acest mare minus al aspectului fizic. În 2016 ajung să fiu medaliat cu locul 3 la Campionatul Republicii Moldova la Bodybuilding în categoria Men’s Phisique (178+ cm, înălțimea mea fiind 183cm, iar pe scenă aveam în jur de 77-78kg). Cu părere de rău, aceasta a fost ultima mea apariție la vreun campionat în calitate de participant... Poate nu e ultima din această viață... Cine știe?! Las această întrebare drept una retorică...

Deci pentru a completa toată această “scurtă” prezentare, ar fi bine să spun că din 2014 (am o impresie că acest an a fost determinativ/crucial pentru viața mea), mai exact din decembrie am început activitatea mea de antrenor personal în sala de forță pe care o continui până în prezent. Să fiu sincer un răspuns concret la întrebarea cine? sau ce? M-a determinat să aleg sportul nu am, eu cred că răspunsul ar reprezenta cel mai probabil o simbioză a toate cele vizionate, citite, povestite de pe vremea când eram mic. La acea vârsta fragedă subconștientul meu, dar și al tuturor copiilor îl pot asocia cu un burete pentru că la fel ca acesta absoarbe tot ce îl înconjoară și în dependență de ce a absorbit în el îi marchează cursul vieții!

Scriind această asociere mi-am adus aminte de un desen animat pe care îl îndrăgeam pe atunci, “Hercule” de la compania Disney, și era o secvență ce îmi trece în momentul când răspund la această întrebare. Secvența arăta astfel: Hercule, adolescent cu o constituție slabă, o postură “nu din cele mai bune”, vine pentru prima dată la învățătorul său Phill, care urma să creeze din el un adevărat erou și la fel ca în toate desenele animate Disney sub o piese se artă trecerea timpului și cum Hercule dintr-un “slăbănog”, devine un adevărat atlet în tot sensul cuvântului, cu un spate mare, umeri lați, iar apogeul acestei scene e momentul când Phill îi măsoara bicepsul. Acesta îl contractează și rupe centimetrul. Pe lângă acest desen animat mai era și istoria biblică al viteazului și neânvinsului Samson. Filmele cu Arnold Schwarzenegger, Silvestere Stalone etc. la fel cred că au contribuit la alegerea pe care am făcut-o în adolescență.

• Consideri că alimentația este importantă pentru a atinge succese în sport?

Oooo, păi vreau să știi că alimentația reprezintă 70% din rezultatul pe care tinde să-l obțină orice persoană ce pășește pragul sălii, iar eu pe toți atleții mei îi întâlnesc cu această frază la prima discuție înainte de a trece la exercițiile fizice. Dar cât nu aș fi vorbit, nu toți sunt gata să refuze la viciile gastronomice, de aceste păcate numite - LĂCOMIE și EXCES. Și cel mai des insuccesul atleților „temporari”, reprezintă disciplina lor cu duritate de hârtie ce nu se poate opune unui tsunami creat tot de ei prin idolizarea mâncării.

La fel printr-o metodă asociativă cu adaosuri picante a experților medicali am să încerc să-ți explic ție și desigur cititorilor acestui articol cum stau lucrurile. Există două modalități de a scăpa de țesutul adipos (grăsime): Prima modalitate este procesul metabolic numit lipoliză prin care se produce oxidarea țesutului adipos și transportarea energiei cu ajutorul mitocondriilor în adenozin trifosfat și utilizarea celui din urmă drept sursă de energie universală. Dacă să explic simplu și pe înțelesul tuturor atunci „arderea țesutului adipos/grăsimii corporale”, iar acest proces este valabil doar în cazul unui regim alimentar individual echilibrat pentru că șabloanele de pe orice site de nutriție nu pot fi valabile pentru o persoană cu masa corporală de 60kg și o altă persoană de 120kg în egală măsură.

Pe lângă regimul alimentar individual echilibrat se poziționează și activitățile fizice pentru a întări mușchii scheletici, a le spori densitatea și a le modela după dorința individuală a fiecărei persoane. Desigur, e posibil procesul de lipoliză și în absența activității fizice, dar este cu mult mai lent, mai puțin vizibil, iar rezultatul după părerea mea este “neplăcut ochilor” pentru că mușchii scheletici devin amorfi. Și a doua modalitate este liposucția ce reprezintă o intervenție chirurgicală care constă în îndepărtarea țesutului adipos de la nivelul diferitelor regiuni ale corpului, mai simplu spus va trebui să vă culcați pe masa de operație sub bisturiu.

A doua opțiune este desigur mai rapidă, nu neg, dar nu uitați că, având aceleași deprinderi alimentare, grăsimea de care ați scăpat poate reveni, pe când în cazul primei opțiuni sunt diverse trucuri sănătoase pentru a te menține în formă anul împrejur chiar dacă îți permiți o dată în săptămână mese de-a dreptul copioase. Și în ultimul rând vreau să menționez de „mijoacele miraculoase pentru slăbire” (geluri, pastile, sucuri etc), sunt un fake bun pentru cei disperați care își doresc într-o perioadă de timp record să atingă rezultatul unui atlet ce trage de fiare de vreo 10 ani urmând un regim alimentar monoton și strict.

Eu mă uit nostim la aceste lucruri, iar ei cred în asta. Compoziția acestor „mijloace miraculoase” este de-a dreptul inofensivă, conțin vitamine, minerale, antioxidanți, ceva microelemente etc. Asta desigur dacă ne oprim la ce este menționat pe ambalaj. Iar dacă ne vom axa pe feedback-urile de sub postările acestor produse putem vedea că oamenii reușesc totuși să slăbească timp de 2-3 săptămâni cu -10,-15,-20 kg, oare cum e posibil asta?! O scădere bruscă într-o perioadă așa scurtă de timp?! Simplu de tot, producătorii nu indică tot conținutul produsului, cum ar fi doza mare de cofeină care nu slăbește în mod direct, dar intensifică batăile inimii respectiv aduce la utilizarea unui volum mai mare de energie, dar utilizarea acesteia pe o durată lungă de timp aduce pentru început la o insuficiență cardiacă ce poate cauza boli mai grave a sitemului cardio-vascular. Și alte două componente prezente în aceste produse sunt elementele laxative și diuretice care aduc la activitatea forțată a rinichilor și suprarenalilor ce elimină forțat lichidul din organism, indicii de pe cântar arată o cifră mai scăzută, dar împreună cu lichidul din organism se elimină și calciul. Respectiv materialul de menținerea a oaselor scade, se perturbă schimbul natural al electroliților, tot acest proces aduce la crampe iar in cazul utilizării acestora pe o durată lungă de timp la insuficiențe renale.

• Ce greșeli fac începătorii?

Hmmm, începătorii... Sincer nu voi spune nimic rău în adresa lor, ei sunt bravo, pentru că, în primul rând, au avut curajul să vină în sală. Practic tot ceea ce fac e greșit, dar asta e ceva absolut normal pentru că nu posedă cunoștințe în acest domeniu. Au venit într-o altă lume, total diferită de cea în care au trăit până acum, aici sunt alte reguli, reguli a fierul, iar acesta nu acceptă greșeli.

Pentru a evita orice greșeală care la sigur va fi pentru că internetul oferă o avalanșă imensă de informație care desigur este bună, dar există și partea negativă a acesteia, la acest moment există un număr suficient atât de cercetări științifice, cât și de dezvoltări practice, ca urmare a cărora avem în asortimentul nostru o grămadă de tehnici, variind de la circuite de putere standard de volum mare, de intensitate mare, care se termină cu statodinamică, FST-7 și multe altele.

Dar de multe ori această abundență este vinovatul haosului din cap. De unde să începi, de ce să te apuci? Când se aplică acest sistem sau altul? Cum combinați aceste scheme? Și aflându-se la intersecția drumurilor, un începător are nevoie de un ghid, ce îl va introduce treptat în lumea culturismului, îi va oferi nu doar o bază practică și o tehnică bună de executare a exercițiilor, dar și cunoștințe de bază. Aș mai avea câteva mici îndrumări pentru atleții începători:
– Rezultatul nu vine repede, perioada de adaptare a organismului nu trebuie grăbită, este un moment pur individual (la unii e mai rapid, la alții mai lent, dar asta e). Repede puteți să obțineți doar hemoroizi sau alte probleme de sănătate!
– Nu ascultați sfaturile tuturor „atotștiutorilor” ce frecventează sala de ani de zile pentru că ce e bine pentru ei, e catostrofal pentru voi. În săli există antrenori, dar și atunci selectați delicat persoana ce o alegeți drept ghid, în primul rând din prima frază puteți înțelege competența acesteia, iar aspectul fizic trebuie să reprezinte cartela de vizită pentru el. Având 3 bărbii nu cred că te poți identifica ca un antrenor ce cunoaște și aplică noțiunea de regim alimentar echilibrat.

• Care este motto-ul tău?

Nu am un motto care stă deasupra ușii din dormitorul meu sau care-mi stă tatuat în minte. Foarte des oamenii nu pătrund în esența cuvintelor scrise de marii filosofi, drept exemple avem rețelele de socializare unde sub o poză cu fundul gol sau cu alt conținut amoral poți vedea citate de-ale lui Kant, Nietzsche care fac rotiri non-stop prin mormintele lor, nici în viața de apoi datorită unor asemenea specimente nu au pace. Am glumit cu adevăr, dar sincer nu am vreun motto, mai degrabă am un concept după care mă conduc. Am admirat nespus de mult epoca antică, iar conceptul după care îmi ghidez existența a luat naștere în această perioadă în Grecia Antică. Sculptorii au creat opere de artă cu adevărat remarcabile, ilustrînd omul la egal cu zeii Olimpului. Scopul lor a fost iÎndumnezeirea omului. Zeii erau caracterizați drept posesori de înțelepciune, frumusețe și putere. Prin apropierea oamenilor de Zei, sculptorii au creat conceptul de “Homus universalis” (Om universal), persoană dezvoltată multilateral. Având dovezi istorice ce au trecut proba timpului de mii de ani.

Consider că fiecare din noi urmează să conceapă ideea de a nu se opri din drum și a transforma viața într-o continuă dezvoltare, ținta căreea să fie “atingerea perfecțiunii”! Drept adaos pot spune că asociez omul cu un pătrat, iar unghiurile acestuia reprezintă aspectele asupra cărora orice om rațional are de lucrat până în ultima clipă a vieții sale: Aspectul Moral-Spiritual, Fizic, Emoțional și Intelectual!

• Care este filozofia ta în sport și în vața de zi cu zi?

La capitolul filozofie în sport și din viață cred că am oferit un răspuns în expunerea mea de mai sus, pentru că în mare parte trăiesc în serviciu, iar serviciul trăiește în mine. Pot adăuga doar că indiferent de faptul că sunt înrolat în activitate fizică, am fost, sunt și sper că voi rămâne în goană neâncetată de cunoștințe și înțelepciune. După mine înțelepciunea este o valoare fundamentală, iar munca prin care această valoare se zidește într-o persoană este mai presus de suma integrală ce reprezintă toată filozofia pământească.

• Ai un idol sau o persoană care te motivează?

Am citat nu doar o dată una dintre Cele Zece Porunci Biblice „Nu-ți fă idoli și nu zeifica pe nimeni...”! Țin cont de aceste cuvinte mereu, însă iau exemple de la acele personalități remarcabile ce au atins un nivel înalt de dezvoltare în același domeniu în care activez și eu. Îi ascult din două motive, primul motiv: tind să confirm dogmele care deja mi le-am format ,iar cel de-al doilea motiv: preiau noi informații pentru a completa un fragment din tabloul întreg sub denumirea „Drumul vieții mele”. Tabloul întreg nu te va ajuta nimeni să-l finisezi - Credeți-mă! Poți avea zeci de profesori, de la care poți învăța multe, dar punând dogmele lor deasupra ideilor și conceptelor tale formate - înseamnă să trăiești viața lor, nu viața ta! Adevăratul sens al vieții este lupta pentru dreptul de a crea propria lume, pentru dreptul de a descoperi și implimenta în ea propriile reguli și valori, pentru dreptul de a-ți făuri proriile concepte de iubire, responsabilitate, formarea unei personalități care va putea independent să facă o alegere! Și cât de banal nu ar suna, este unicul lucru superior în viață!

• Dacă te-ai putea întoarce în timp, ce sfat i-ai da lui Iulian de la 16 ani?

E dură această întrebare pentru că trecutul meu e un capitol aparte, nu cel mai interesant, dar dur, de care nu prea am plăcerea să-mi amintesc. Însă voi fi discret ca și în răspunsurile anterioare, dar voi modifica un pic vârsta pe care ai indicat-o în întrebare. Dacă ar fi posibil să mă întorc în timp și să-l întâlnesc pe Iulian Godea de 14 ani, i-aș da o palmă! Sincer asta aș face prima, dacă l-aș vedea, cu toate că nu admit aplicarea forței fizice și violența, dar eu cu mine pot și trebuie să fiu dur, deja mă cunosc! După ar urma o discuție în care i-aș explica tot despre cei pe care îi consideră prieteni, cine și ce reprezintă într-adevăr, cine are un rol important și ține la personalitatea mea dorindu-i doar bine și evoluție, iar cine e doar un egoist, manipulator și sub masca de prieten e un nimeni sau doar își face interesele pe seama mea! Aș discuta despre valori și principii fundamentale ale omenirii, pe care ar fi fost bine să le cunosc și să le implimentez în mine încă de la acea vârstă! Ar mai fi niște teme pur personale pe care mi le-aș expune la 100%, dar nu intru în detalii acum! La final mi-aș mai da o palmă pentru ca cele spuse să fie la sigur întipărite!

• Știu că iubești poezia. Care e poetul tău preferat și ce îți place la el?

Cum deja ai menționat, îndrăgesc în totalitate Poezia, îndeosebi operele lui Serghei Esenin! Acesta a fost într-adevăr un poet cu o capacitate unică, ce i-a permis să-și friângă sufletul în zeci de bucăți și să le alipească cu desăviârșire în fiecare din creațiile sale. Într-un timp m-am adiâncit de-a binelea într-un poem pe care l-am găsit mai demult, însă îl evitam. Îl evitam pentru că e prea întunecat, mistic și copleșitor. Nu vă mint, cu fiecare vers citit eram cuprins de fiori reci și posesivi. Mă aducea într-o stare de afecțiune profundă! Are în el ceva demonic, dar măreț! Nu va urma o analiză literară a acestui poem, dar o concluzie subiectivă și explicația apartenenței acestuia la persoana mea: Poemul “Omul negru” îmbină în sine mai multe teme însă pentru mine sunt valabile doar cîteva din ele:
– Divizarea personalității - „Binele” și „Răul” care zace în fiecare din noi. În cazul meu ego-ul și alter ego-ul, care duc o luptă criâncenă cu arme ca „principiile morale” împotriva „visurilor și dorințelor adevărate” a persoanei mele. Asta o puteți observa prea bine în răspunsurile mele ce se pot diviza în două tabere „spirituală” și „trupească”!
– Dezamăgirea în creație - nu sunt poet, dar mai arunc și eu câteodată versuri pe foaie. Pe care le îndrăgesc pe moment, apoi le urăsc cu tot sufletul și le numesc „versuri putrede și moarte” !
– Critica societății - acest „om negru” nu reprezintă doar alter ego-ul! Dar și creatura malefică formată din opiniile exterioare negative, aprecierile născute în invidie și ură nejustificată a „criticilor ce reprezintă jertfe a secreției hormonale”. Dar au efect negativ asupra mea și îi d-au viața acestui „om negru” care se răscoală asupra mea in fiecare noapte nedormită și mă torturează din adâncuri, aducându-mă la o stare de dezechilibru și demotivare.

Îndrăgesc operele sale, dar nu e cea mai bună ideie de a-l lua drept exemplu pe el sau alți poeți, cu părere de rău din punctul meu de vedere toți au dus lipsă de un pilon fundamentul, și au cedat, iar viețile lor s-au sfârșit prea devreme. Am scris versurile date cu referință la această situație:

Drept răspuns la această întrebare aș mai atașa o poezie scrisă de mine pe care nu o voi comenta, dar vreau ca cititorii acestui articol să încerce să mă cunoască pe mine din timpurile în care m-am adâncit în filozofie, iar gândurile mele erau o meditație continuă:

• Simți o oarecare responsabilitate pentru ceea ce promovezi (pentru cum te manifești)?

Sută la sută! Țara mea, orașul meu sunt prea mici, zvonurile au o viteză mai mare ca cea a luminii! Nu mi-aș permite niciodată ca prin intermediul lucrului meu neglijent să-mi pătez imaginea. Am drept regulă ca primind o întrebare sunt obligat să ofer un răspuns ferm concret, cu argumente ce „cântăresc tone” și nu cu un simplu răspuns „pentru că deoarece și punctum”, dacă e nevoie ulterior confirm cele spuse prin articole interviuri științifice și nu prin „balade populare cu zmei”!