• Care sunt actele internaționale, potrivit cărora în Republica Moldova este organizată activitatea pe domeniul prevenirii și combaterii fenomenului infracțional în mediul minorilor?
Actele internaționale, potrivit cărora în Republica Moldova este organizată activitatea pe domeniul minorilor sunt: Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generale a Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 (în vigoare pentru Moldova la 25.02.1993), Convenția Consiliului Europei cu privire la protecția copiilor împotriva exploatării și abuzului sexual, ratificată de Parlamentul Republicii Moldova prin Legea nr. 263/2011
• Care sunt cele mai întâlnite cauze ale dispariției copiilor?
Plecarea de acasă sau din instituţii de plasament a copiilor, se întâmplă din cauza mai multor factori precum:
– climatul conflictual în familie motivat cel mai des de sărăcie şi alcoolism;
– dificultăţi de integrare din cauza nivelului social, dorinţa de câştiga bani;
– dezacordul părintesc asupra relaţiei amoroase tardive;
– schimbări dramatice a componenţei familiei (deces, divorţ, concubinaj);
– comunicarea dificilă dintre copii şi părinţi, supravegherea şi conştientizarea proastă de către aceştia a nevoilor copilului
• Cum ați descrie minorul predispus să-și abandoneze domiciliul? Prezentați un portret general.
Conform analizelor efectuate ,se constată că sunt predispuși la părăsirea domiciliului copii care provin din familii social-vulnerabile și din mediul rural. După aspectul de gen și vârstă sunt fete între 14-15 ani.
• Din ce categorii de familii pleacă mai des copiii (familii asigurate/familii social vulnerabile)?
Mediul familial al copiilor care abandonează domiciliul denotă că cei mai predispuşi la părăsirea benevolă a domiciliului sunt copii care provin din familii social-vulnerabile ,apoi copii din familiile asigurate.
• Care sunt riscurile la care se supun minorii în momentul în care decid să-și părăsească domiciliul?
În momentul în care un minor decide să-și părăsească domiciliul ,riscă să devină victima infracțiunilor: 1) contra vieții și sănătății, 2) contra libertății, cinstii și demnității persoanei 3) contra securității publice şi a ordinii publice 4) privind drepturile 5) contra patrimoniului 6) contra familiei și minorilor 7) contra sănătății publice şi conviețuirii sociale 8) în domeniul transporturilor 9) privind viața sexuală
• Care este pedeapsa pentru persoanele ce comit infracțiuni de viol asupra minorilor?
Potrivit Codului Penal al Republicii Moldova nr. 985/2002 și anume articolul 171, infracțiunea de viol asupra minorilor în vârstă de până la 14 ani se consideră ca agravantă și pentru aceasta este prevăzută o pedeapsă cu închisoare de la 10 la 20 de ani sau cu detenție pe viață.
• După părerea dumneavoastră, pedeapsa prevăzută de legislație este echitabilă cu gravitatea infracțiunii? (în caz de răspuns afirmativ sau negativ se va indica motivul sau argumentarea).
Cu referire la pedeapsa stabilită de legislație pentru violarea minorilor, consider că aceasta este echitabilă, ținând cont și de faptul aplicării principiului individualizării pedepsei, iar pedeapsa generală (de la 3 la 5 ani) consider că este una prea blândă în contextul în care această categorie de infracțiune nu poate fi săvârșită din imprudență.
• Care sunt cele mai eficiente și des utilizate metode de reabilitare psihologică a copiilor, victime ale infracțiunilor de viol ?
În primul rând, pornind de la diferența nivelurilor de afectivitate a copiilor, este necesar de efectuat evaluarea psihologică. Evaluarea psihologică este un proces ce implică un scop bine precizat și o serie de variabile specifice situației. În procesul de evaluare psihologică se utilizează instrumente și metode diverse, cum ar fi testarea psihologică, interviul, observaţia etc. Evaluarea psihologică se realizează de către psihologi specializaţi pe anumite domenii sau categorii de beneficiari .Evaluarea psihologică se finalizează cu întocmirea unui raport de evaluare psihologică. Raportul de evaluare psihologică conţine rezumatul fiecărui tip de evaluare, cu formularea concluziilor și recomandărilor corespunzătoare, precum și concluzia generală a măsurilor de intervenţie și a serviciilor de suport necesare pentru asistarea și reabilitarea copilului victimă sau martor al infracţiunii. Urmare a evaluării psihologice a copiilor victime sau martori ai infracţiunilor, psihologul se poate expune asupra următoarelor aspecte: – dacă simptomele descrise în raportul de evaluare se încadrează în categoria stresului posttraumatic și caracterizează copiii cu un grad mediu sau înalt de traumatizare psihică, inclusiv copiii care au fost abuzaţi sexual, fizic sau emoţional; – dacă declaraţiile copilului reprezintă descrierea faptelor real trăite sau au fost influenţate de alte persoane; – dacă copilul conștientizează evenimentul traumatic și consecinţele acestuia. Raportul de evaluare psihologică poartă un caracter confidenţial și poate fi prezentat solicitantului (ex. procurorului, autorităţii tutelare), reprezentantului legal sau organului de urmărire penală, instanţei de judecată.
• Există cazuri când copilul supus violului, fiind victimă, ulterior mai este și pedepsit de părinți sau tutori pentru că au fost implicați în astfel de situații?
Din păcate există și anume acest fapt și constituie generatorul luării deciziei de către copil de a abandona domiciliul. Or, reieșind din stereotipurile stabilite pe parcursul anilor în Republica Moldova, implicarea în infracțiunile de viol este considerată ca o rușine/vină. Și iarăși ajungem la ideea expusă mai sus, dacă ne dorim o generație sănătoasă, părinții au de muncit asupra propriilor personalități și asupra modificării și perfecționării metodelor educaționale, fiindcă, la compartimentul dat, grădiniță și școala ar trebui să fie surse de educare suplimentare și nu de bază.
• Care sunt reacțiile de răspuns a copiilor în cazurile atitudinii negative a părinților sau tutorilor la faptul că aceștia au fost victime ale infracțiunii de viol?
Reacțiile de răspuns sunt diverse de la inhibare psihoemoțională și până la abandonul domiciliului, ba chiar și suicid.
• Care este numărul copiilor dispăruți în ultimul an în Republica Moldova? În comparație cu anii precedenți (dacă este posibil să se prezinte datele pe ultimii 3 ani pentru a face o comparație).
În ultimul an în Republica Moldova au fost înregistrate 431 de cazuri de plecare voluntară a copiilor de la domiciliu.
• Ce sfaturi ați oferi părinților pentru a evita situațiile în care copiii pot deveni victime ale infracțiunilor?
Mai întâi de toate, părinții trebuie să se autoinstruiască, atât cu referire la factorii de risc la care sunt predispuși copiii lor, în funcție de vârstă, gen și mediul de relaționare, cât și cu referire la metodele individualizate de expunere/informare a propriilor copii. Angajații organelor de drept și psihologii din instituțiile de învățământ pot oferi doar unele sfaturi generale, însă părintele urmează să le ajusteze personalității propriului copil, în funcție de capacitățile de percepție, vârstă, interese etc.
Suivre les commentaires :
|
